(Israel) Vechiul Ierusalim este o adevarată mină de aur pentru arheologii evrei. Ultima descoperire importantă i-a uimit chiar şi pe cei mai experimentaţi în domeniu. În urma unui apel telefonic al muncitorilor de pe un sit arheologic, specialiştii de serviciu au mers la faţa locului pentru a investiga noua descoperire. Dacă de obicei primesc multe alarme false, cei doi arheologi au rămas fără grai când şi-au dat seama că ţineau în mână o piesă antică de mare valoare istorică. În scurt timp cetatea lui David a fost împânzită de arheologi care au sigilat zona şi au supravegheat săpăturile. În acest loc, unde odinioară se găsea palatul împăraţilor, s-a descoperit un sigiliu cu o inscripţie lizibilă în ebraica veche: “ Ghedalia, fiul lui Pashur”. Acest nume a fost imediat recunoscut de arheologi care sunt foarte familiarizaţi cu Biblia, datorită faptului că numeroase astfel de descoperiri fac referire la persoane sau locuri menţionate şi în Sfânta Scriptură. Ghedalia, fiul lui Pashur, a fost un funcţionar important la curtea împăratului Zedechia, care a domnit peste Ierusalim şi Iudeea între anii 589 şi 586 î.Cr. “Sefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pashur, Iucal, fiul lui Selemia şi Pashur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor zicând: “Aşa vorbeşte Domnul: cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciuma, dar cine va ieşi şi se va duce la haldei, va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui şi va trăi. Aşa vorbeşte Domnul: cetatea aceasta va fi dată în mâna oştirii împăratului Babilonului şi o va lua!” Atunci căpeteniile i-au zis împăratului: “Omul acesta ar trebui omorât, căci înmoaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta şi a întregului popor, ţinându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia şi nu vrea decât nenorocirea”. (Ier. 38: 1- 4). Dr. Eilat Mazor conduce de mai mulţi ani săpăturile din această regiune, fiind angajat în acest sens de Autoritatea Israeliană a Atichităţilor. Profesoara care predă la Universitatea Ebraică din Ierusalim, nu a putut să îşi ascundă emoţiile: “ În nenumărate rânduri arheologii noştri de serviciu sunt chemaţi pentru a analiza un obiect descoperit. De fiecare dată când ţii în mână o piesă valoroasă care nu a mai fost atinsă de nimeni de multe secole, ai parte de o experienţă deosebită. Dacă în plus mai este vorba şi despre un obiect care a aparţinut unei persoane menţionate în Biblie, atunci sentimentul este cu atât mai înălţător”. Acest sigiliu reprezintă dovada clară că persoana respectivă amintită în Sfânta Scriptură a trăit cu adevărat. La fel s-a întâmplat şi în cazul unui alt obiect care a fost descoperit în aceeaşi zonă în urmă cu câţiva ani şi care i-a aparţinut lui Iucal, fiul lui Selemia. Şi acest om este amintit în acelaşi paragraf din Scriptură. Comentariu: Bineînţeles că noi, ca şi creştini, nu avem nevoie de dovezi arheologice pentru a crede ceea ce este scris în Biblie. Tuturor necreştinilor însă Israelul le oferă încă o dată o dovadă a faptului că Sfânta Scriptură este autentică. Nicăieri în lume nu mai există o ţară care să ofere atât de multe dovezi care să ateste veridicitatea Sfintei Scripturi. Pentru mulţi oameni de ştiinţă şi arheologi în mod special, însăşi natura muncii lor devine mijlocul prin care aceştia ajung să se întoarcă la Cristos.